Banala mămăliguţă poate deveni un medicament folositor în tratarea răcelilor şi a pietrelor la fiere
Mălaiul este un înlocuitor de nădejde al produselor de panificaţie, numit de specialişti "prietenul intestinului subţire".
Dispreţuit
pe nedrept, acest medicament tradiţional aduce numai beneficii atît
omului sănătos, cît şi celui care suferă de boli grave.
Cura
cu mămăligă este foarte sănătoasă, o putem încerca în Postul Paştelui,
pentru hrănirea organismului şi curăţirea intestinelor.
De ajutor ficatului şi intestinelor
Un
aliment tradiţional cum e mămăliga a fost de multe ori subiect de
cercetare al specialiştilor, fără a i se putea găsi o contraindicaţie.
Fierturile
de porumb au fost apreciate încă din vremea lui Columb, dar, ulterior,
au ajuns să fie considerate hrana săracilor.
Studiile recente au scos în
evidenţă faptul că media de viaţă a triburilor amerindiene care se
hrăneau cu porumb crud sau fiert era mult mai mare decît a altor
comunităţi învecinate, cărora le lipsea din dietă acest aliment.
Recent,
s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate
ale acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea
organismului.
Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice decît în proporţie de 22-28%.
Ajunşi în sînge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sîngele de unele substanţe toxice.
Efectul
detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul ficatului de
neutralizare a substanţelor toxice, reducînd considerabil riscul la
insuficienţe şi ciroze hepatice.
La
populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai, incidenţa bolilor
hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.
Ne ajută să trăim mai mult
Cerctătorii
edocrinologi consideră că un consum zilnic de mămăligă scade cu 60%
riscul de boli psihice generate de disfuncţii tiroidiene.
De asemenea, consumul de mămăligă reglează concentraţia de
glucoză în sînge, fiind de folos diabeticilor.
Reduce cantitatea de colesterol din sînge, scăzînd astfel riscul de ateroscleroză şi, implicit, de infarct.
Mai mult, banala mămăligă revitalizează funcţiile sexuale, în special feminine.
Rezultatele
cercetărilor româneşti efectuate de antropologi în regiunea Bran-Rucăr
(unde mămăliga e mai des pe masa românilor), arată că 9% din femeile de
peste 65 de ani au avut o activitate ovariană foarte intensă,
manifestată şi prin prelungirea vieţii sexuale chiar şi după vîrsta de
72 de ani.
De asemenea, consumul de mămăligă este răspunzător şi de longevitate.
Multă lume crede că mămăliga îngraşă. Ei bine, mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii faţă de pîine.
Iar mămăliga vîrtoasă are jumătate din caloriile pîinii.
Încă din cele mai vechi timpuri, românii au folosit mămăliga ca leac.
De
exemplu, doar pentru a evita pelagra, este suficient consumul zilnic de
mămăligă cu o jumătate de litru de lapte şi un ou. Terapia a dat
rezultate sute de ani.
Cataplasme aplicate pe piept
Tratamentele
pe care ni le făceau bunicile noastre în copilărie ne vindecau şi ne
fereau de utilizarea abuzivă a antibioticelor. Mămăliga era la loc de
cinste printre leacurile vechi.
Pentru
durere în gît şi răceală, se pun pe o tablă încinsă două linguri de
mălai şi se stă cu nasul deasupra fumului produs, amestecînd continuu.
În
plus, se bea seara înainte de culcare un terci, ca o mămăligă subţire,
în care se pune o bucăţică de unt. A doua zi, vă veţi simţi infinit mai
bine.
În popor, unul din adjuvantele cu o eficienţă incredibilă în pneumonie este tot faimoasa mămăligă românească.
Se
lasă să se răcească, cît poate suporta pielea, după care se întinde pe
zona pieptului într-un strat de două degete pe torace şi se ţine 15
minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat
în spirt camforat.
Cataplasma cu mămăligă caldă e bună şi în bronşite, gripă, tuse cronicizată.
Aceeaşi
aplicaţie se face în zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale
şi a nefritelor, pe zona inferioară a abdomenului, ca remediu rapid
pentru anexite şi cistite.
De folos şi în obezitate
Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, schimbînd-o cît se poate de des.
În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare.
Se
pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, avînd grijă ca partea care
vine în contact cu pielea să fie presărată cu tămîie fin pisată, aşa cum
se pune sare pe o felie de pîine cu unt.
Se aplică fierbinte, cît suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de lînă, pentru a menţine temperatura locală ridicată.
Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine pînă se răceşte mămăliga.
Mămăliguţa
e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment
conferă o senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor
alimentare din compoziţia sa.
Studiile
de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb,
anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea,
somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sînt reduse considerabil.
Gastrita
hiperacidă şi ulcerul sînt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în
loc de pîine, mălaiul avînd, pe lîngă efectul de reducere a acidităţii,
şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.
Studiile
de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată
frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul,
menstruaţiile dificile cu sîngerări abundente, anexita şi metroanexita,
litiaza renală, hepatita.
De la mămăligă, la terci şi bulz
.
În mod tradiţional, mălaiul se poate prepara în multe feluri: turtă în
spuză, mălai în ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz,
chitac, cocîrţău.
Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele (la tigaie).
Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă.
Pe
cea pripită o mănîncă mai mult orăşenii si se prepară punînd mălai
puţin cîe puţin în apa sărată fierbinte, aşa încît mămăliga să fiarbă în
mod egal toată.
Fierberea durează mai puţin decît la mămăliga vîrtoasă, preferată mai mult la ţară.
În
acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasaă să
fiarbă pînă încearcă de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci,
se sparge cu făcăleţul.
La sate, mămăliga vîrtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară.
Terciul
de mălai nu e altceva decît mămăligă pe jumătate lichidă, pe care o
mîncau copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.
Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi mai tare la fir.
Cocoloşul
sau bulzul se face din brînză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe
cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.
Ştiaţi că?
- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 520 calorii.
- Mămăliga se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu apă rece.
- Zahărul vanilat poate fi secretul mămăligii perfecte.
- Mămăliga nu îngraşă, dar combinată cu smîntînă şi brînză grasă, efectul va fi acelaşi ca în cazul unei cine copioase.
În curele de slăbire, se recomandă iaurtul şi brînza de vaci.
Dieta cu mămăligă
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cît mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un ou moale şi lactate.
Prînz: alimente obişnuite, dar înlocuiţi pîinea cu mămăligă
Cină: lapte bătut sau iaurt cu mămăligă.
