Puţin
mai
mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să
realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi
capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau
uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca
şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai
importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el
este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări
chimice simultan. De el depind în mod direct digestia
noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară.
Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total
necunoacută de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care
este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe
depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.
Cele 9 proprietăţi ale ficatului:
1.
Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de
culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de
altă parte, el ne dezinfectează
intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.
Un
ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol.
Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient
evacuate, substanţele nocive
stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din
diaree şi constipaţie.
2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în
corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura
noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de
vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a
aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă
din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca
ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.
Un
ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe
străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient
asimilate, care ne vor îmbâcsi
în cel mai scurt timp cu toxine.
3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează
riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el
interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate
substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele
nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor,
pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.
Un
ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El
lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine
şi bacterii nocive. Ca urmare
a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea
corpului.
4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate
activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool,
tutun, medicamente, carne etc.
Un
ficat slab sau obosit
se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de
aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică.
Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în
contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente
sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană,
ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie
atins de ciroză.
5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un
baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce
congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând
absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili
o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el
restituie din nou acest sânge organismului.
Unui
ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii”
temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci
organismul pierde un preţios
normalizator al circulaţiei lui sanguine.
6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge,
metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul
în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre
altele, el fixează materialele de construcţie necesare
reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost
victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela
care elimină excesul de colesterol.
Un
ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără
a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci
grăsimile şi proteinile de
care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate,
părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai
consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne
invadează vasele sanguine.
7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.
8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge
printre care amintim:protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să
se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care
îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse
infecţii.
Un
ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării
sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se
îngroaşe (să devină
dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează
astfel, fără apărare, în faţa bolilor.
9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin,
el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.
Un
ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea
suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui
sânge dezechilibrat şi anemiat.
O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate
operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi
sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde
complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala
cu înţelegerea miracolului vieţii.
Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o
dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai
responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru.
Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de
indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru
este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor
semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm
o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar
trebui să fie
nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:
- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
- migrene şi dureri de cap;
- insomnii, somn agitat;
- urină încărcată sau prea limpede;
- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.
Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism
şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm
ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să
se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie,
cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special
printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o
alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca
yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:
NU:
zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul
şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre
fermenţii necesari
bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere
această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să
furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui
deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul
lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.
DA:
mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele
uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele
alină totodată tulburările
hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special
lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);
NU:
sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur
(clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe,
rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire,
acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia
noastră.
DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;
NU:
uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru
sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin
intermediul unor procedee
care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse
urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte
periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt
acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.
DA:
uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care
luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline
care este întotdeauna
extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie,
expulzează în timp record calculii biliari.
NU:
conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie
să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe
chimice de sinteză
(conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare
alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza
vitaminele conţinute în alimentele crude.
DA:
legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie:
morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau
usturoiul care fluidifică secreţiile
bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile
hepatice.
NU:
pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele
lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate
absenţa substanţelor
vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a
tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt
bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor
elemente nefaste, combinată cu carenţa în
vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai
poate asigura digestia şi neutralitatea lor.
DA:
pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie
baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii
pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural
celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.
NU:
cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de
proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind
deja folosite de animalele
din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a
căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special
mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse
substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică
ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate,
carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren
propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.
DA:
cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate,
brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes
cărnurile şi mezelurile,
proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să
se refacă fără să-l polueze cu toxine.
NU:
alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci
când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului
şi alcoolului. În
contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice
mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi
peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient
energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează.
El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele
deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora
anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se
instalează astfel o intoxicaţie generală.
DA:
alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui
otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în
alimentaţia biologică,
ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi
normali.
NU:
surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi
intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce
ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic
(cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele)
Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de
insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge
să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri.
Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o,
aceasta conducând la paralizie.
DA:
relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar
fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din
acest pericol. Atunci
când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste,
organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne
aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne
putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni.
Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.
Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea
severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza
unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm
aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem
interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din
neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini
începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a
curmezişul spiritualizării noastre forţate.
Să
nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte
sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne
dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte
eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor
noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în
fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate
deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o
restabili.
La fel cum un bun meşteşugar
lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm
starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau
păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele
binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum
înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor
noastre creatoare.
Instrumentul
este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care
îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru
distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul
nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi
să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi
cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie
excelentă:
1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.
