Rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de
afecțiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecțiile
virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale.
Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o
plantă erbacee, perenă, întâlnită în păduri, grădini, pe lângă ziduri,
garduri, în câmpii sau zone montane. Datorită proprietăţilor sale
curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele mai puternice
plante de leac utilizate în terapie de-alungul timpului.
Conform
scrierilor lui Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei,
''Chelidonium'' provine din grecescul ''helidonous'' care înseamnă
rândunică, şi se datorează faptului că, perioada de înflorire a plantei
coincide cu sosirea rândunelelor.
În medicina populară, planta a primit
denumirea de negelariţă deoarece, era folosită pentru
extirparea negilor
încă din Evul Mediu. Se mai numeşte buruiană de cele sfinte, gălbănare,
hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă,
scânteiuţă, etc.
Actiuni
INTERN:
Stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi
peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar,
hepatoprotector, hipolipemiant, hipocolesterolemiant, normalizează
valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic, analgezic,
antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi
superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.
EXTERN:
Cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.
Contribuie la
INTERN:
- producerea şi eliminării de bilă
- protejarea celulelor hepatice,
- reducerea spasmelor care pot apărea la nivelul căilor biliare şi tractului intestinal
- menţinerea concentraţiei normale a bilirubinei, colesterolului şi grăsimilor în sânge.
EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.
Indicatii
INTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, colecistite acute şi
cronice, colici hepatobiliare, hepatite cronice, ciroză hepatică,
litiază biliară, spasme ale tractului gastrointestinal, tuse spastică,
tumori de esofag, pancreas, ficat, plămâni.
EXTERN:
Se utilizează ca adjuvant în: răni, fistule, dermatoze, psoriazis,
infecţii cronicizate ale pielii, negi, bătături, cheratită, tumori
cutanate.
Precautii
Rostopasca este o plantă puternic activă. Din acest motiv se utilizează numai la recomandarea medicului.
SUPRADOZAREA:
Intoxicaţia apare la doze mari (peste 7 grame pe zi) şi se manifestă
prin: greţuri, vărsături, diaree, colici abdominale, somnolenţă,
fenomene toxice hepatice, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii,
asfixie, putând conduce la exitus.
Contraindicatii
Copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, alergie la rostopască.
Forma de prezentare: 50 g
Administrare:
INTERN:
Cura internă durează zece zile, urmată de o pauză de zece zile, după care se poate relua.
-
pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică.
Se ia un vârf de cuţit (0,25grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min. după care se înghite cu
apă.
-
infuzie – se prepară dintr-o linguriţă cu plantă
adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la
temperatura camerei, apoi care se strecoară şi se bea în cursul zilei.
Se administrează câte 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depăşi o cană cu
infuzie pe zi.
EXTERN:
- se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se
amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi
aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine
cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
Ingrediente:
Rostopască (Chelidonium majus) – părţi aeriene.
Tinctura de rostopască
Tinctura de rostopască se poate
prepara acasă, din plante uscate zdrobite şi puse la macerat cu alcool o
perioadă de 10 zile.
Se poate folosi pentru tratarea afecţiunilor
dermatologice, precum negi, veruci, bătături, eczeme.
Sucul de rostopască se obţine din tijele de rostopască proaspăt culese
sau păstrate maximum 24 de ore la frigider. Locul afectat se unge de mai
multe ori cu acest lichid.
Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor
hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în
cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.
Spasmele digestive – sunt eficient combătute de
către tinctura de rostopască, din care se iau câte 3-4 lingurițe pe zi.
Tratamentul se face simptomatic, de câte ori apar spasme, anumite
substante contțnute de această plantă (alcaloizi) relaxând prompt
musculatura netedă a tubului digestiv.
Dischinezia biliară – un grup de cercetători români,
conduși de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepționale ale
rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei.
Se administrează pulberea, câte un vârf de cuțit luat de trei ori pe
zi, la orele 8, 13 și 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile,
urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficiență
greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte
eficient și pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia și dispepsia – conform cercetărilor
medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca
rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de
linguriță de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi,
diminuează senzația de greață, stimuleaza puternic producerea de sucuri
gastrice și de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în
stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia
cu 10 minute înainte de masă. Se țin cure de câte 3 săptămâni.
Migrena biliară, migrena în general – se ia o
linguriță rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică,
pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: în mai puțin
de o oră, bila este drenată, durerile de cap și senzatia de greață
dispar, la fel ca și sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină și la
mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci când apar durerile de
cap și celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita– iată o rețetă care face adevărate
minuni în această afecțiune periculoasă și greu de tratat: cinci grame
de rostopască uscată și mărunțita se opăresc cu un litru de apă
clocotită și se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălțuit
(extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se
prepare infuzia la ora șase seara și să se strecoare la șase dimineața,
când se mai adaugă 200 de grame de miere de salcâm sau polifloră (nu de
alt soi) și se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din
oră în oră, înainte sau după ce mâncăm. După 2 luni de tratament,
simptomele bolii dispar.
Boli de ficat–
ceea ce medicina populara știe dintotdeauna, a fost confirmat și pe
cale științifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcției
hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, câte un vârf de cuțit
(aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10
zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecțiuni
ale ficatului apărute în urma intoxicațiilor și a otrăvirilor, a
infecțiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal și herpesul genital – se combat
eficient, atât intern, cât și extern, cu ajutorul tincturii de
rostopască. Intern, se administrează câte o linguriță de tinctura de
trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină
tinctura de rostopască, în proporții egale, cu tinctura de propolis, și
se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată,
de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide și de durată.
Cancerul – rostopasca este pe cale să provoace o
puternică dispută în lumea specialiștilor, legată de tratarea bolii
canceroase.
De “vină” sunt cercetătorii din spatiul ex-sovietic, care au
studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe
decenii și au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea:
“Ukrain”.
Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat
pe zonele afectate de cancerul de piele, dar și pe tumorile
exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată
intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de
linguriță de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni,
cu 3 săptămâni de pauză.
Este un remediu cu efecte imunomodulatoare
certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul
imunitar) și cu o posibilă acțiune citostatică directă. Conform
cercetătorilor ruși și ucraineni, substantele active din rostopască sunt
eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de
colon, de sân, de ficat.p Hepatita virală – fitoterapeutul francez
Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai
puțin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare
seară, se fac băi de mâini și de picioare cu apă fierbinte, în care se
pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască.
Se ține fiecare membru
vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează ușor cu un prosop (nu se
clătește și nu se șterge). Este un tratament blând și eficient, prin
care principiile active ale plantei sunt preluate de către circulația
sanguină periferică și sunt transportate în ficat, unde își exercită
acțiunea terapeutică.
Administrarea corecta a rostopascai
1. Pulberea
Se obține prin măcinarea cât mai fină a tulpinilor uscate de rostopască
cu rășnița electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane
de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioada
de maximum 3 săptămâni (deoarece principiile active se oxidează rapid).
De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert de linguriță
(aproximativ 1 g), pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască,
peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de
grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două
săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în
sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi,
câte 50-100 de picături, diluate în puțină apă.
3. Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunțită la macerat în jumătate de
litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în
încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă
să se răcească și se filtrează. În final, se amestecă cele două
extracte, obținându-se aproximativ un litru de preparat, care se
folosește mai ales extern, sub formă de comprese, gargară și băi.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mână de frunze mărunțite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se
înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat,
acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acționeze vreme de 1 oră.
Cum se culege și cum se pastreaza rostopasca
De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina,
frunzele și florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da
apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile
fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la
degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tupinile de
rostopască se pun la uscat în strat subțire, într-un loc umbros și
lipsit de umiditate.
Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă
rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare
proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care
are proprietăți medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu
le mai păstrează.