Sunday, September 2, 2018

„Căpăceala“. Elixirul sede albine,cret produs mai puternic decât mierea sau propolisul

Ce este „căpăceala“. Elixirul secret produs de albine, mai puternic decât mierea sau propolisul Căpăceala este practic capacul de la fagure, cu care albinele „sigilează” mierea depusă în fiecare celulă a stupului. Aceasta conţine miere, ceară, propolis, enzime şi antibiotice naturale. Pentru a beneficia de beneficiile sale este suficient să sugeţi mierea de pe căpăcel, iar mai apoi să mestecaţi ceara care-l compune.

Acesta apune că a folosit adesea căpăceală pentru tratamentul rănilor şi al plăgilor, cu rezultate foarte bune.
Laringita, astmul, stomatita şi paradontoza, tratate cu căpăceală
Căpăceala nu se foloseşte doar pentru tratamentul laringitelor şi al plăgilor, ci este cunoscută şi ca un bun pansament gastric.
Astfel, căpăceala este recomandată şi celor care suferă de stomatită, dar şi celor care au paradontoză. De asemenea, căpăceala este utilizată şi în tratamentul astmului, dar şi în cazul problemelor la ficat. Cei care au probleme cu aparatul respirator pot încerca cu încredere căpăceală, întrucât aceasta are efect de lubrifiere a vaselor de sânge.

Pastura

Actiunea terapeutica a pasturii

Principalele indicatii terapeutice ale pasturii :
* Tratarea afectiunilor tubului digestiv (se administreaza cate 10 grame/zi)
* Tratarea anemiei care pote fi vindecata printr-o cura cu pastura de 90 de zile (cate 10- 15 grame/zi).
* Hepatitele pot fi ameliorate prin administrarea a 10-30 grame pastura in trei reprize/zi, la 30 minute dupa mese.
* Detoxifierea organismului datorita continutului de seleniu, un mineral esential cu puternica actiune antioxidanta.
* Cresterea imunitatii organismului printr-o cura cu pastura timp de 30 zile.
* Scaderea efectelor negative in cazul consumatorilor de bauturi alcoolice si tigari (stimuleaza absorbtia seleniului, lucru deficitar in cazul acestor categorii de oameni)
* Benefica in cazul afectiunilor sistemului nervos – se administreaza cate 10 -15 grame/zi
* Intervine in tratarea calcemiilor– se administreaza cate 10-15 grame/zi.
In toate aceste cazuri la cura cu pastura pot fi adaugate si alte produse apicole (ex. Laptisorul de matca si mierea) sau diverse ceaiuri din plante (in functie de afectiune) ce duc la o accentuare a efectelor benefice pentru organism.
Ca si celelalte produse apicole pastura nu trebuie administrata persoanelor alergive la polen. In plus, pastura nu poate fi administrata persoanelor ce sufera de diabet sau persoanelor cu afectiuni grave ale tractului digestiv.
De obicei se recomanda la inceput administrarea pasturii impreuna cu miere sau diferite tipuri de ceaiuri pentru a evita efectele legate de intoleranta.

Mod de administrare a pasturii

De obicei pastura este administrata oral prin inghitire directa sau in amestec cu miere sau alte lichide.
Mai poate fi administrata si sublingual, direct in stomac (in cazul bolnavilor la care alimentatia se administreaza direct), sau sub forma de supozitoare rectale sau vaginale.
In cosmetica pastura intra in compozitia diferitelor masti in combinatie cu alte produse apicole ca laptisorul de matca si mierea.

Conditii de pastrare a pasturii

Pastura se pastreaza la loc uscat, racoros si intunecat, in recipiente fara aer (obligatoriu).
Mai poate fi pastrata si in forma refrigerata insa unele din calitatile benefice ale pasturii dispar in acest caz.

Polenul, Pastura si Capaceala si Propolisul de Miere de Albine

Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului. 
Masa proteică ce se creează se numeşte păstură. 
Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. 
Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. 
Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează.
 Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil. 
Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci.

Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori.
 O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. 
Uneori procesul durează şi două zile. 


Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei.. 
Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. 
Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei.
 Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar.
 Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur.
 Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. 
Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale. 
Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune.
 
Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie si, în anumite dozări, ajută imens în leucemii. 
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic.
 

Vindecarea ranilor, taieturilor mai ales pe degete

Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche.
Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). 
Se panseaza cu o fasa de tifon. 
Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. 
In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile.

Tratarea de ulcer stomacal sau duodenal

Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din 2 albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. 
Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe spate si pe partea stanga. 
Regimul dureaza 6 luni.

Diminuarea durerii in articulatiile inflamate

Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din 2 linguri de sare si 1 ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile bolnave. 
Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec de 3-4 ori.

Vindecarea ranilor si arsurilor

Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. 
Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. 
Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa.