Polenul, Pastura si Capaceala si Propolisul de Miere de Albine

Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului. 

Masa proteică ce se creează se numeşte păstură. 

Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. 

Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. 

Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează.

 Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil. 

Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci.

Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori.

 O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. 

Uneori procesul durează şi două zile. 

Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei.. 

Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. 

Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei.

 Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar.

 Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur.

 Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. 

Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale. 

Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune.

 

Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie si, în anumite dozări, ajută imens în leucemii. 

Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic.